Salutare,
Azi vei citi despre procrastinare. Mai exact despre:
- 3 moduri subtile prin care putem să ne sabotăm (sau cum ne-o facem cu mâna noastră fără să ne dăm seama)
- 1 soluție blândă pentru deblocare în astfel de momente
- cum te pot afecta factorii Mental Toughness în procrastinare în funcție de ponderea lor în personalitatea ta
Ca să înțelegi mai bine cele trei puncte de mai sus, ne folosim de o poveste personală - una care sigur s-a întâmplat de multe ori până să o prindem în flagrant.
Acum câțiva ani, aveam două proiecte speciale pe lista mea de task-uri. Unul se numea „Proiectul vieții!”, iar celălalt „PROIECTUL”. Așa erau trecute în agenda mea și tot așa vorbeam despre ele. Apăsat și cu emfază.
Din momentul în care m-am angajat să le fac până când m-am apucat efectiv de ele au trecut 3 luni.
În tot acest timp, singura „activitate” în privința lor a fost să le mut în agendă de la o zi și săptămână la alta. Mai la coadă, mai în afara programului, parcă să nu ne găsim.
După atâtea mutări, am început să le visez în diferite forme, nu mai dormeam bine și devenise tot mai greu să dau ochii cu oamenii cărora le promisesem că le fac. Pe unul dintre ei îl vedeam zilnic și, din când în când, mă mai întreba „Cum stai cu treaba aia de te-am rugat?”. Mă ardea întrebarea și anticiparea ei.
Procrastinarea celor două proiecte devenise o picătură chinezească foarte precisă. Atât de dureroasă, încât într-o zi m-am hotărât să le înfrunt. Mi-am rezervat o zi întreagă în care să mă ocup doar de ele și eram hotărâtă să nu mă ridic de la birou până când nu le rezolv într-un fel sau altul.
Dar... lucrurile nu s-au întâmplat deloc așa cum mi-am propus.
Pur și simplu, găseam orice altceva de făcut ca și cum nu aveam niciun control asupra mea.
Obosită și plină de amărăciune, am lăsat baltă tot. Îmi devenise clar că ar trebui să renunț și să fiu sinceră cu cei doi oameni, să le spun că nu mă pot ține de promisiune. Un lucru care mă bloca la fel de tare.
Rușine, furie, teamă, umilință – toate erau acolo la marea adunare.
Îți sună cunoscut? Ai trecut și tu prin asta?
„Doar le deschid, doar mă uit, nimic mai mult,” mi-am spus o săptămână mai târziu - timp în care amânasem până și discuția cu cei doi.
Nu mai aveam niciun obiectiv în privința lor și nicio așteptare de la mine. Eram pe modul: „Fie ce-o fi!”.
Și, în mod neașteptat, ceva s-a mișcat:
- 2 ore mai târziu, „Proiectul vieții!” era gata. O singură sesiune de lucru!
- După alte două ore, „PROIECTUL” căpătase contur și a doua zi era pus pe roate. Două sesiuni de lucru în două zile consecutive!
3 luni, câteva ore și 2 zile. Nesomn, rușine, furie și alți demoni. 🙂
3 moduri în care mă sabotam fără să-mi dau seama (debriefing)
La momentul respectiv, am crezut că procrastinarea mea ținea de tehnici de organizare și time management. Pe măsură ce am bătut moneda pe asta, procrastinarea mea a devenit tot mai frustrantă pentru că nimic nu părea să aibă efect.
Provocarea mea a ținut mai mult de mindset – de ceea ce mi-am spus despre activități și de cum m-am raportat la ele.
Exista o prăpastie între ce ziceam eu în exterior și ce se întâmpla de fapt în mintea mea subconștientă.
🚨„Proiectul vieții!” nici măcar nu era un proiect, ci o simplă sarcină pe care o mai făcusem de sute de ori în alte circumstanțe. Am făcut-o să sune și să se simtă ca un proiect prin numele pe care i l-am dat.
🚨Apoi, nu doar că nu era un proiect, ci îi dădusem și un nume sarcastic care arăta ce cred și simt cu adevărat despre activitate - era o sarcină care mă încurca și nu-mi plăcea. O acceptasem pentru că nu am putut să refuz.
Nu e de mirare că procrastinam. Mintea mea nu mă credea că vreau să fac lucrul acesta și mă sabota.
🚨 „PROIECTUL” chiar era un proiect. Era frumos, promițător, dar și provocator. Avea multe necunoscute și un viitor incert în privința succesului – adică putea eșua din o mulțime de motive, printre care și eu și abilitățile mele. Mai ales asta.
🚨„PROIECTUL” mai avea un detaliu important: nu mai lucrasem niciodată la un astfel de proiect. Totul era nou pentru mine. Și, mai interesant, nici măcar nu era atât de mare pe cât îl credeam eu. Dar nu am aflat asta decât după două zile în care m-am dedicat lui.
Mintea mea era copleșită și blocată. Mă credea că vreau să-l fac, dar nu avea încredere că și pot să-l fac. Și, ca în primul caz, mă sabota.
Cei 3 sabotori identificați:
1. Cuvintele contează 🤬
Nu doar ce spui, ci și cum spui contează. Tonalitatea și starea pe care o generează cuvintele reflectă ce simți și ce gândești despre acele activități.
Ajută să te observi și să îți acorzi momente de reflecție.
2. Ordinea sarcinilor contează 🔝
Dacă sunt importante pentru tine înseamnă că, în primul rând, se află pe lista ta cu activități și, în al doilea rând, că nu sunt îngropate sub alte lucruri, ci sunt acolo în topul preocupărilor tale.
Dacă simți împotrivire la ce tocmai ai citit, e perfect - ordinea arată ceva despre tine în raport cu prioritățile tale.
3. Dacă simți că te afli într-o groapă din care nu mai ieși, nu mai continua să sapi. 🛑
Oprește-te și încearcă să vezi ce se întâmplă de nu reușești. Fix în blocajul acesta este răspunsul.
Știu că ai impresia că pierzi timp dacă te oprești, dar e doar o impresie. Oricum nu dai înainte, nu?
|
O soluție blândă pentru deblocare
Nu știm ce îți spui despre sarcinile pe care le procrastinezi sau ce credințe ai putea avea - povestea de mai sus e doar un exemplu.
Îți propunem însă o metodă prin care să afli și să te deblochezi în proces: soft entries. Am găsit-o denumită așa la Cal Newport.
Soft entries presupune să abordezi ușor, blând activitățile care îți creează disconfort.
Practic, nu-ți propui să le dai de cap, să le rezolvi – o cerință poate mult prea mare pentru ceea ce poți în acest moment – ci să le analizezi, să te uiți la ele fără să încerci să obții un rezultat. Cu curiozitate și explorare.
Abordarea aceasta îți dă spațiu să vezi de ce procrastinezi.
Mintea devine mai puțin reactivă pentru că nu există nicio miză semnificativă. Șansele să te saboteze sunt mai mici.
E ceea ce am făcut și eu când mi-am zis despre cele două proiecte - „doar le deschid, doar mă uit, nimic mai mult”.
Efectele pe care le obții sunt:
faci cunoștință cu task-ul > te relaxezi > scade intensitatea emoțiilor pe care le-ai asociat cu el > se schimbă unghiul din care îl privești > capeți claritate asupra lui > devine mai ușor să-l abordezi
(sau să renunți la el dacă e cea mai potrivită abordare, așa cum uneori e)
Poate nu îți iese din prima, dar pe măsură ce încerci asta, spațiul se lărgește și crești șansele să afli tot mai multe despre provocarea ta și asta crește șansele să te deblochezi.
E ca atunci când vrei să intri în apa mării, dar o faci treptat, până te obișnuiești cu temperatura și abia apoi te avânți complet.
Cum te pot influența cei 8 factori din Mental Toughness în procrastinare
Ai putea crede că procrastinarea ține mai mult de dimensiunea de Commitment din Mental Toughness pentru că are legătură directă cu obținerea de rezultate și cu productivitatea.
Însă poate ține de oricare dintre factori sau de o combinație dintre aceștia în funcție de ponderea lor în personalitatea noastră.
Dacă te uiți la povestea de mai sus, poți observa că:
În cazul „PROIECTUL” - Deschiderea către risc și încrederea în abilități au cântărit cel mai mult.
Totul era mult prea nou și mult prea riscant pentru mine și nu aveam încredere în abilitățile mele de a-l duce la capăt sau de a găsi soluții să fac asta.
- Persoanale cu deschidere mare către risc văd oportunități acolo unde ceilalți văd amenințare. Sunt deschise la schimbare și experimentare. Tolerează bine incertitudinea și au încredere că pot gestiona lucrurile dacă acestea nu se întâmplă conform planului lor.
- Persoanele cu o încredere mare în abilitățile lor cred că au ce le trebuie pentru a face lucruri și dacă consideră că nu au abilitățile necesare au încredere că le pot obține. Sunt mai puțin dependente de validare externă și tind să fie mai optimiste despre șansele lor de reușită.
În cazul „Proiectul Vieții!” - Încrederea Interpersonală a avut cel mai mare rol.
Am acceptat să fac taskul pentru că nu am putut spune „nu” persoanei care mi-a cerut asta. Dacă aș fi refuzat, aș fi riscat să creadă despre mine cine-știe-ce-lucru-neplăcut și asta ar fi putut să-mi afecteze imaginea de sine.
- Încrederea interpersonală arată măsura în care ești confortabil/ă sau crezi despre tine că ai abilitățile sau trăsăturile necesare ca să interacționezi cu succes cu ceilalți. Persoanele cu un scor ridicat tind să fie mai asertive, mai puțin intimidate în contextele sociale sau profesionale, ies mai mult în evidență și-și marchează locul în grupuri.
În profilul meu de Mental Toughness, riscul și încrederea interpersonală au cele mai mici scoruri.
Dacă vrei să-ți trimitem informații despre alți factori și combinații de factori și rolul lor în procrastinare, dă-ne un reply la acest email și pregătim un email pe această temă.
|
Mulțumim că ai rămas până aici. Sperăm să-ți fie de folos.
Îți mai lăsăm doar atât:
Procrastinarea poate fi o provocare complexă. Este adesea legată de gestionarea emoțiilor, de frica de eșec, de lipsa de claritate sau de o nevoie de control asupra mediului și asupra propriilor reacții și emoții.
Dar, în sine, ea e un obstacol ca oricare altul pe care avem nevoie să-l depășim dacă ne încurcă în viață.
Mental Toughness joacă un rol important în depășirea procrastinării deoarece determină modul în care gestionăm stresul, reziliența și capacitatea de a rămâne concentrați pe activitățile noastre.
Pe data viitoare!
Maria Arbone și Andrei Roșca
Chestionar de personalitate Mental Toughness: Poți să-ți măsori nivelul de MT pe toți factorii folosind chestionarul psihometric dedicat pentru care suntem certificați în România. Dă-ne un reply cu asta sau completează formularul acesta și revenim la tine cu toate informațiile.
Autori Mental Toughness Insider
|
|
Maria Arbone – Om, mamă, soție, Change Strategist. Sunt pasionată de modul în care funcționează oamenii, de potențialul lor și învățare. De 5 ani însoțesc oamenii în călătoria lor de schimbare prin sesiuni 1:1 și experiențe de învățare alternative. Cred într-o abordare holistică, axată pe descoperirea resurselor interioare, soluții și rezultate concrete. |
|
|
Andrei Roșca – Om, antreprenor și Change Strategist pasionat de oameni și sisteme. Orientat către acțiune și pragmatism. Ajut life-long-learners să schimbe lumea prin “Change Strategy Method”, metodologia pe care am dezvoltat-o ca urmare a experienței acumulate în cele +4000 de ședințe 1:1 avute în ultimii 9 ani de lucru cu oameni care vor să-și accelereze procesele de dezvoltare personală și profesională. |
| Ce părere ai despre conținutul acestui email? |
|
|
|
|
