Bună,

Acesta este al treilea și ultimul email din seria despre sensibilitate mentală - e despre ce poți face atunci când simți că te încurcă în viața de zi cu zi.

​🎙️Ascultă aici varianta audio​

Nu o să găsești soluții rapide care o fac să dispară. Dacă ar exista sau aș ști, le-aș aplica și eu.

Îți propun direcții de bază, simple, dar puternice, care în timp chiar schimbă felul în care trăiești sensibilitatea.

• 4 direcții care te ajută să lucrezi cu sensibilitatea
• ce și cum să prioritizezi și de ce să nu încerci să le faci pe toate deodată
• o listă scurtă de acțiuni - doar esențialul dacă nu te interesează explicațiile
• o invitație pentru lucru un pic mai personalizat (valabilă până la 15 decembrie)

Dacă alegi un singur lucru și îl pui în practică, vei simți o diferență. Cu timpul, lucrurile devin mai firești, nu mai par „efort”, ci mai degrabă grijă față de tine.

Sensibilitatea mentală: 4 repere esențiale pentru schimbare

Diferențele principale dintre cei cu sensibilitate ridicată și cei cu tărie mentală mare țin de patru zone mari:

• Intensitate - Persoanele mai sensibile trăiesc perioadele grele și stresul mult mai intens. Totul se simte „mai mult”.
• Capacitate - Pot tolera mai puțin disconfort într-un moment. Rezervorul lor intern se umple mai repede.
• Mindset - Dialogul intern diferă. Oamenii mai sensibili tind să se concentreze pe aspectele negative, pe ce nu merge și pe ce le lipsește, iar acest tip de gândire le amplifică disconfortul.
• Modul de gestionare - Gestionează și își revin mai greu după provocări. Pot avea dificultăți în a vedea soluții sau direcții de acțiune.

Toate pot fi dezvoltate.

Iar ceea ce vei citi mai departe are exact acest scop: să lărgească, pas cu pas, aceste patru zone, astfel încât sensibilitatea să nu mai încurce la fel de mult.

1 – Cunoaște-ți și acceptă-ți sensibilitatea

Înainte să te grăbești să faci ceva cu ea e important să o cunoști.

Ea vine cu un dialog intern, cu senzații și strategii pe care le-am învățat în timp ca să facem față. Unele ne ajută, altele ne storc de energie.

Când înțelegem cum ne influențează reacțiile și stările, sensibilitatea nu mai e un obstacol, ci o parte validă din noi cu care putem colabora.

Primul pas este să-ți identifici factorii declanșatori de stres și presiune.

• Ia-ți din când în când timp să te uiți la sensibilitatea ta și la cum se manifestă în atitudini, trăiri și comportamente, raportat la ceea ce trăiești în viața de zi cu zi și când emoțiile și stresul ajung la temperaturi înalte.
• Identifică oamenii, mediile și situațiile care îți generează stres.
• Observă ce se întâmplă în tine, ce răspunsuri dai și ce primești înapoi.

Învățăm cel mai mult retroactiv, după ce am pus mâna pe plita încinsă și ne-am fript. Când trăim momentul, păi… îl trăim și suntem ocupați să-i supraviețuim așa cum știm. Pentru oamenii cu sensibilitate ridicată, intensitatea lui consumă și mai mult din capacitatea de procesare și gestionare.

Învățarea deliberată, care ne ajută să ne schimbăm, vine după, când intensitatea scade și putem privi lucrurile cu mai multă claritate. Fără ea, repetăm aceleași scenarii și adâncim ce nu ne servește.

Pe măsură ce repetăm acest proces de reflecție, înțelegerea despre noi se adâncește, iar capacitatea de a gestiona ce trăim crește - până când ajungem să facem asta chiar în moment.

Poți face asta:

• în scris (jurnal)
• înregistrându-te
• stând pur și simplu cu tine și lăsând să apară ce are de apărut
• sau vorbind cu cineva care te poate asculta fără să intervină (de multe ori avem nevoie doar de ascultare)

⚡ Simt să aduc aici două clarificări importante Acceptarea ≠ resemnare​ ​Resemnarea sună cam așa: „Așa sunt eu și nu am ce face!”. E ca o ștanță, o formă de condamnare și ne taie din vitalitate. Acceptarea poate suna așa: „Mă întristează partea asta din mine și uneori mă încurcă mai mult decât mi-aș dori. Dar pot trăi cu ea și nu mă definește în totalitate. E doar o parte din cine sunt.” Ne mobilizează, ne dă energie și încredere ținând cont de resursele și limitările pe care le avem. Conștientizarea ≠ ruminare Conștientizarea înseamnă să observăm ce simțim, gândim și cum reacționăm, fără să ne atacăm și fără să punem imediat etichete de „bine” sau „rău”. E ca și cum am aprinde lumina într-o cameră ca să vedem ce e acolo. Deschide spațiu pentru opțiuni și alegere. Ruminarea înseamnă să rămânem blocați în cameră, repetând în minte același replici: „De ce sunt așa?”, „Ce e în neregulă cu mine?”, „De ce am făcut asta și nu altfel?”. Nu aduce informație nouă, doar ne consumă. Ne ține într-un cerc închis.

2 – Lucrează acolo unde te doare cel mai tare mai întâi

Indiferent că te raportezi la Mental Toughness sau la alt cadru, identifică zonele, punctele care te afectează cel mai mult acum și începe lucrul acolo, nu pe toate simultan.

Atunci când schimbăm un lucru la noi, se schimbă și alte părți din viața noastră, de la sine.

Dacă încerci să lucrezi la prea multe în același timp, riști să devii copleșit și să-ți creezi singur presiune care, în final, te poate face să renunți la proces.

• Dacă este încrederea interpersonală - poate primul pas ar fi să înveți o tehnică de asertivitate sau să spui „nu” într-un context foarte specific sau unei singure persoane.
• Dacă este încrederea în abilități, poate te poți uita cu mai multă deschidere la calitățile și competențele pe care le ai deja sau să înveți o aptitudine nouă de care ai nevoie.
• Dacă gestionarea emoțiilor este partea cea mai grea de dus, poate te ajută să te concentrezi pe o tehnică de reglare emoțională care funcționează pentru tine acum.
• Dacă e vorba despre procrastinare și dificultatea de a menține direcția, un curs de organizarea timpului te poate sprijini – cu condiția să aplici ce înveți.
• Dacă este frica de nou și schimbare, poate te ajută să faci în fiecare zi un lucru mic, dar suficient de nou, încât să-ți dea încredere și un sentiment de siguranță în mijlocul incertitudinii.

Câte un pas, câte un lucru pe rând. Se va crea spațiu și energie și pentru celelalte – dacă va mai fi nevoie.

3 – Trăiește mai în acord cu ea

Sensibilitatea poate să fie o povară când ne e greu, dar este și o resursă și vine cu multe avantaje dacă o privim în toate nuanțele ei.

Două dintre cele mai mari provocări în a ne accepta sensibilitatea sunt presiunea socială și ritmul de viață rapid.

Pe de o parte, încercăm să trăim după standardele și așteptările din jur. Ne comparăm des cu oamenii pe care îi admirăm, dorindu-ne ce au ei, fără să ținem cont de felul în care funcționăm noi și de resursele noastre reale din prezent.

Pe de altă parte, intrăm foarte ușor pe pilot automat. Trecem de la o sarcină la alta, de la o responsabilitate la alta, fără să ne oferim răgazul necesar ca să ne recuperăm și să ne reglăm.

Dar mai e ceva important aici.

Și știu că nu e ușor de primit pentru că trăim într-o perioadă plină de îndemnuri de tipul „Ține doar de tine”, „Totul e în puterea ta”, „Dacă vrei cu adevărat, se întâmplă”.

↓

4 – Ajustează contextul: renunță la ce te epuizează și protejează-ți energia

Oricât ne-am da peste cap să ne schimbăm ca să ne potrivim unui loc, grup sau activități, există situații în care problema nu suntem noi. Unele contexte pur și simplu nu ne fac bine.

Așa că, uneori e nevoie să ieșim din medii, relații sau obiceiuri care ne consumă - chiar dacă, la un moment dat, ne-au fost utile.

Îți las câteva repere:

– Munca și profesia

E posibil ca locul în care ești acum să nu fie potrivit pentru tine.

Dacă tolerezi greu schimbarea, dacă te demotivează provocările constante, atunci mediile foarte dinamice pot fi epuizante pentru tine, oricât ai încerca să te „călești”.

Poate nu te vei simți bine în roluri în care trebuie să iei decizii rapid sau să-ți asumi riscuri pe loc.

Poate că nu ți-ar fi bine în vânzări, unde refuzurile și respingerile sunt parte din rutina zilnică. Poate nici în antreprenoriat, unde incertitudinea e la ordinea zilei și trebuie să reacționezi constant la schimbări sau în secția de primiri urgențe, unde presiunea e continuă și fiecare minut contează.

E posibil să prosperi în medii în care ritmul e mai previzibil, în care schimbările se întâmplă mai încet și ai spațiu să te adaptezi fără să-ți fie depășită cu mult capacitatea de a-ți gestiona stresul.

Asta nu înseamnă că nu poți prospera în medii dinamice și cu presiune mare, ci că poate ai nevoie de alte strategii și sprijin potrivit pentru asta.

– Medii și relații toxice

Sunt o realitate și uneori sunt greu de depistat pentru că vin ambalate în valori, beneficii, povești și promisiuni care sună bine, dar care nu sunt susținute cu adevărat în atitudini sau comportamente. Tabloul arată aproape perfect, dar parcă ceva, ceva nu se simte bine.

– Ritmul vieții de azi

Nu e o impresie: ritmul vieții de acum e mult mai rapid și ne e mai greu să-i facem față, deși, în mod paradoxal, ar trebui să ne fie mai ușor.

Toate inovațiile care ne fac viața mai ușoară acum au apărut în ultimii 100–150 de ani. Adică într-o clipă din istoria umanității, iar biologia noastră nu s-a adaptat încă.

Numai că odată cu confortul au apărut și provocări noi care ne pot copleși în loc să ne ajute:

• prea multe opțiuni și lucruri „de făcut”
• expunere la sute, mii de păreri și emoții în timp real
• standarde și trenduri care se schimbă continuu
• surse nesfârșite de divertisment

Toate acestea ne țin constant în priză. Toate concurează pentru atenția și energia noastră oricum limitată.

Ele în sine nu sunt rele, doar că nu apucăm să procesăm totul și să ne recuperăm. Fără să ne dăm seama, ajungem să fim suprastimulați și să intrăm într-o horă foarte rapidă care ne lasă fără energie zilnic.

– Obiceiuri

Ritmul ăsta ne face să adoptăm obiceiuri care par inofensive, dar care ne consumă energia și capacitatea de a gestiona stresul.

De exemplu, ai observat cum te simți a doua zi după ce adormi cu un serial în față, cu lumina ecranului în ochi și cu emoțiile personajelor preluate în propriul corp? Dacă mai ai și un bol de ronțăieli lângă, efectele se adâncesc. În loc să se ocupe nestingherit de recuperare, corpul nostru se ocupă de o mulțime de procese extra într-o fereastră de timp foarte scurtă.

Dacă vrei doar esențialul

• Prioritizează somnul. Nu-l mai sacrifica pentru „încă un task” sau „încă puțină ordine prin casă”. Somnul e o nevoie de bază, nu un bonus sau o sarcină.
• Cultivă conștiința de sine. Ia-ți periodic momente de solitudine în care să reflectezi la ceea ce trăiești (scris în jurnal, înregistrări audio sau pur și simplu stai cu ce vine).
• Scoate ștecherul din priză măcar pentru câteva momente zilnic. Ia o pauză de la stimuli, de la mediile, oamenii, situațiile și obiceiurile care îți crează stres sau îl întrețin.
• Pune deoparte timp de recuperare. Creează-ți spații fără stres (un loc, o rutină, o activitate) în care să te retragi când te simți copleșit.
• Fă mișcare și mănâncă prezent. Fără alte surse de stimulare (telefon, TV, laptop). Lasă corpul să facă un singur lucru odată.
• Înconjoară-te de oameni care îți fac bine. Relațiile potrivite reduc sensibilitatea, nu o amplifică.
• Ai grijă de mediul în care trăiești. Un mediu prea dezordonat sau prea plin îți poate amplifica sensibilitatea.
• Învață tehnici de reglare și relaxare. Chiar și una singură, folosită constant, poate reduce mult intensitatea emoțiilor și a stresului.
• Redu expunerea la platforme și obiceiuri care îți consumă energia. Observă ce te încarcă și ce te descarcă și ajustează intenționat.
• Fă activități care te încarcă. Gătit, desen, mers pe jos, călcat - orice te aduce înapoi la tine și te liniștește.

🎯 Invitație (valabilă până pe 15 decembrie 2025) Dacă ai nevoie de o perspectivă mai personalizată situației tale, te invit să-mi scrii. La fel, dacă ceva din ce ai citit mai sus nu îți este clar sau nu știi cum să aplici în viața ta, îți pot răspunde cu o direcție adaptată. Sau pot încerca. Te rog doar să-mi descrii cât mai detaliat provocarea ta, contextul în care apare, ce ai observat la tine, ce ai mai încercat până acum și cum a funcționat și orice alt lucru relevant pentru tine. Voi răspunde în privat, în limita timpului disponibil. E posibil să nu pot reveni imediat, dar revin sigur.

În încheiere vreau să-ți mai spun că am vorbit despre sensibilitate și tărie mentală și în emisiunea Câte-n lună și-n stele, la invitația Codruței Belean, abonată a acestui newsletter. Îți mulțumesc din nou, Codruța, pentru invitație și pentru energia ta curioasă și caldă.

Îți las și ție linkul către episod și te încurajez să arunci un ochi și peste celelalte subiecte de pe canal

Dacă ai gânduri sau întrebări, poți să-mi răspunzi la acest email. Le citesc cu drag.

Pe curând,

Maria

Maria Arbone Om, mamă, soție, Change Strategist și psihoterapeut în devenire. Însoțesc oameni în călătoria lor de schimbare prin sesiuni individuale și experiențe de învățare. Am o abordare holistică centrată pe resurse și pe rezultate concrete.

Despre Mental Toughness Mental Toughness (MT) este o trăsătură de personalitate care determină cum răspund oamenii la schimbare și stres. Aceasta se află la intersecția multor concepte din psihologie și psihometrie, precum reziliență, grit, inteligența emoțională, locus of control și conștiinciozitate.